În luptele grele din campionatul intern. E paradoxal, dar trofeele vin doar după înfrângerile sau semi-eşecurile cu liliputani. După ce în prima etapă Opriţa le-a frânt diagrama undeva în zona austenitei, siderurgiştii de la malul Dunării au intrat acum şi în istoria Concordiei. Din Chiajna. Departe de stadionul european U19, limitrofii marii citadele s-au întors cu primul punct din existenţa sub soarele Ligii 1, chiar de pe terenul deţinătoarei titlului.
Recunosc, mi-am propus să urmăresc cu atenţie meciul. Am urmărit şarjele gazdelor şi sacrificiul fumegând al oaspeţilor. Undeva, însă, pe parcurs, m-au pierdut prin munţii de atac steril. Tocmai în asta constă frumuseţea fotbalului, mai ales la început de campionat. În bulversarea valorilor. Pe urmă, cine a greblat mai bine şi şi-a tras maldărul de zgură mai mare în curte, acela va investi în a spori grămada.
Evident, oţelarii se concentrează cel mai bine asupra meciurilor cu miză. Au câştigat Super Cupa şi cu siguranţă că vor avea evoluţii mult mai bune în grupele Ligii Campionilor. Vor face istorie şi acolo, în calitate de ultimă echipă românească aflată în postura de a respira lângă granzii Europei. Pentru o bună bucată de timp, de-acum înainte...
Rămâne de văzut ce se va întâmpla pe stadionul căruia îi vor spune "casă" în UCL. Etapa viitoare, moldovenii vor merge sub Pietricica, pentru a înfrunta o altă nou-promovată, ceva mai cu ştaif, e drept. Până atunci, o pauză, pentru regruparea forţelor. Şi reîncărcarea furnalelor, cu cocs.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu