Am luat o pauză. Am respirat adânc şi am cugetat. De ce scriu? Care dintre păreri merită puse pe curat? Nu ştiu dacă am ajuns la răspunsurile corecte, însă senzaţiile nu pot fi minţite. Trăim într-o ţară a şto-ului. Şi trebuie să ardem în ritm cu ea. Altfel, prea multă seriozitate cauzează grav sănătăţii. Mintale. Odată elaborată această lemă, mergem pe firul logic şi despicăm.
Toate echipele româneşti au mers la tragerea la sorţi de la Nyon. Şi nu s-au întors cu mâna goală. Este o performanţă? Fără doar şi poate. Deoarece, la polul opus, puteam fi în urne doar cu trei din cinci. De altfel, am fost aproape de această contra-performanţă. Dinspre care jumătate a paharului trebuie să privim? Deocamdată, acesta este în curs de umplere. Adversarele sunt accesibile, pentru ca noi să fim în cinci grupe din Liga Europa. Plus acel ultim dat din UCL. Dar ce delectare pentru jurnalistul alergând după senzaţional, într-un fotbal ajuns pe toboganul statisticilor, dacă toţi cei cinci purceluşi de lapte ar fi sacrificaţi înainte de termen şi serviţi cu măr şi portocale...
Cert este că astfel de performanţe în coadă de peşte nu îmbie pe cronicar. Aşteptăm campionatul cel de toate zilele, pentru că acolo subiectele mustesc, în compostul fetid. Ne-am învăţat să râdem de bube şi negi, pentru a educa moravurile. Aşa să fie?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu