Searbădă performanţă/Cinci purceluşi

Am luat o pauză. Am respirat adânc şi am cugetat. De ce scriu? Care dintre păreri merită puse pe curat? Nu ştiu dacă am ajuns la răspunsurile corecte, însă senzaţiile nu pot fi minţite. Trăim într-o ţară a şto-ului. Şi trebuie să ardem în ritm cu ea. Altfel, prea multă seriozitate cauzează grav sănătăţii. Mintale. Odată elaborată această lemă, mergem pe firul logic şi despicăm.

Toate echipele româneşti au mers la tragerea la sorţi de la Nyon. Şi nu s-au întors cu mâna goală. Este o performanţă? Fără doar şi poate. Deoarece, la polul opus, puteam fi în urne doar cu trei din cinci. De altfel, am fost aproape de această contra-performanţă. Dinspre care jumătate a paharului trebuie să privim? Deocamdată, acesta este în curs de umplere. Adversarele sunt accesibile, pentru ca noi să fim în cinci grupe din Liga Europa. Plus acel ultim dat din UCL. Dar ce delectare pentru jurnalistul alergând după senzaţional, într-un fotbal ajuns pe toboganul statisticilor, dacă toţi cei cinci purceluşi de lapte ar fi sacrificaţi înainte de termen şi serviţi cu măr şi portocale...

Cert este că astfel de performanţe în coadă de peşte nu îmbie pe cronicar. Aşteptăm campionatul cel de toate zilele, pentru că acolo subiectele mustesc, în compostul fetid. Ne-am învăţat să râdem de bube şi negi, pentru a educa moravurile. Aşa să fie?

I-au gazeificat

Aşa cum începuse sezonul trecut în Bundesliga, Mainz promitea să bată toate recordurile. Şapte victorii în primele şapte etape. Totul cu o echipă încropită din jucători împrumutaţi, cu costuri minimizate. Următoarele etape au consemnat nu neapărat dispariţia speranţelor (pentru că acestea nici măcar nu existaseră), ci disiparea lor. Totuşi, la final de sezon, echipa a prins ultimul loc care ducea în cupele europene. Situaţie similară cu aceea a lui Gaz Metan. Ajunsă în turul al doilea preliminar al Ligii Europa după retrogradarea la masa verde a Timişoarei, echipa din Mediaş era văzută drept victimă sigură în faţa germanilor. N-a fost însă cazul. Cu un excelent strateg pe banca tehnică, fără mari vedete în teren, ardelenii s-au întors cu un nesperat egal cu gol marcat în deplasarea din Germania, în faţa unei echipe rămase fără cei care realizaseră performanţa sezonul trecut. Întorşi pe la echipele cu care erau sub contract. Scorul de 1-1 s-a repetat în retur, iar la loviturile de departajare s-a remarcat excepţionalul Pleşca. S-a opus la două din execuţiile adversarilor şi şi-a trimis echipa la tragerea la sorţi a meciurilor din playoff-ul C2.

Mai puţine menţiuni despre performanţa lui Dinamo, câştigătoare până la urmă în Croaţia. După un 2-2 cu emoţii, în meciul tur, câinii au muşcat de două ori din Varteks, la Varazdin, şi nu au mai deschis poarta decât o dată. Astfel, România va fi prezentă cu toate echipele participante la tragerea la sorţi a meciurilor din barajul Ligii Europa. Steaua, Rapid şi Dinamo (ca favorite), Vasluiul (venită din turul al treilea preliminar al C1) şi Mediaşul îşi vor vedea numele trecute pe bileţelele de la Nyon. Dacă bucureştenele speră să capete adversari care să le faciliteze calificarea în grupe, celelalte două echipe vor avea parte, cel puţin pe hârtie, de rivale mai bine cotate.

Bătaie metodică. De joc

Am sperat să comentez o răsturnare de scor, la Piatra Neamţ. Nu s-a întâmplat. Vasluiul a capotat mecanic în faţa vice-campionilor vice-campioanei mondiale. În pană de inspiraţie, jucând ca la 1475, fotbaliştii lui Hizo au rămas la stadiul de agricultori cu mârţoaga. Au arat terenul, l-au semănat, au ierbicizat, dar când a fost să bage secera în lan, au căpătat două boabe, încasate la batavi acasă, în straturile de lalele. Le-au băgat cuminţi la pasiv, în hambarul gol. Oaspeţii de sub Pietricica sunt cei ce merg, meritat, în barajul UCL. Răzeşii vor intra în urnele tragerii la sorţi pentru C2. Acolo unde aud că Rapidul a prins ultimul loc în grupa favoritelor. Spre supărarea timişorenilor, care voiau să vadă o echipă mai acătării venind pe malurile Begăi.

Însă vestea zilei o constituie perfectarea amicalului cu naţionala de jetoane din San Marino. După ce Argentina a spus pas, iar uzbecilor le-a fost refuzată intrarea pe pământ austriac, tricolorii lui Piţurcă vor disputa peste o săptămână un meci de palmares lângă Adriatica, împotriva ultimei selecţionate din lume. Sper ca în contractul parafat să se fi stipulat drepturi financiare compensatorii, dacă şi chelnerii sau şoferii din enclava italiană ne vor refuza, în ultimul moment. Şi, dacă totuşi meciul va începe, selecţionerul nostru să aibă dreptul de a întrerupe jocul oricând îi pofteşte inima, pentru a aranja jucătorii proprii şi adverşi în teren, conform schemelor gândite în prealabil. Dacă-i amical şi dacă tot ajunserăm în Italia, pax vobiscum!

Aşa s-a călit Oţelul

În luptele grele din campionatul intern. E paradoxal, dar trofeele vin doar după înfrângerile sau semi-eşecurile cu liliputani. După ce în prima etapă Opriţa le-a frânt diagrama undeva în zona austenitei, siderurgiştii de la malul Dunării au intrat acum şi în istoria Concordiei. Din Chiajna. Departe de stadionul european U19, limitrofii marii citadele s-au întors cu primul punct din existenţa sub soarele Ligii 1, chiar de pe terenul deţinătoarei titlului.

Recunosc, mi-am propus să urmăresc cu atenţie meciul. Am urmărit şarjele gazdelor şi sacrificiul fumegând al oaspeţilor. Undeva, însă, pe parcurs, m-au pierdut prin munţii de atac steril. Tocmai în asta constă frumuseţea fotbalului, mai ales la început de campionat. În bulversarea valorilor. Pe urmă, cine a greblat mai bine şi şi-a tras maldărul de zgură mai mare în curte, acela va investi în a spori grămada.

Evident, oţelarii se concentrează cel mai bine asupra meciurilor cu miză. Au câştigat Super Cupa şi cu siguranţă că vor avea evoluţii mult mai bune în grupele Ligii Campionilor. Vor face istorie şi acolo, în calitate de ultimă echipă românească aflată în postura de a respira lângă granzii Europei. Pentru o bună bucată de timp, de-acum înainte...

Rămâne de văzut ce se va întâmpla pe stadionul căruia îi vor spune "casă" în UCL. Etapa viitoare, moldovenii vor merge sub Pietricica, pentru a înfrunta o altă nou-promovată, ceva mai cu ştaif, e drept. Până atunci, o pauză, pentru regruparea forţelor. Şi reîncărcarea furnalelor, cu cocs.

Constanţa

E un truism, când spui că o echipă de fotbal creşte în timp. Că jucătorii au nevoie de Cronos, drept liant. Că totul se clădeşte, cărămidă după cărămidă. Spuneţi asta patronilor de echipe de la noi. O să vă râdă în nas. În primul rând, ei nu iau jucători pentru echipa lor, ci pentru ca să nu-i ia adversarii. În fapt, metodele de management din fotbal nu diferă cu nimic faţă de cele utilizate la vârful societăţii sau într-o întreprindere lohn din Dorohoi.

Cine sunt aceşti conducători şi ce vor ei? Sunt îmbogăţiţii peste noapte ai unei societăţi răsturnate cu posteriorul la anterior şi întoarse ca meta-para-aldehidele. De oriunde te-ai uita, vezi aceeaşi dorinţă, normală la înţeles, dar hâdă la morală: de a trage un tun. În fapt, la viteza cu care se schimbă regulile jocului, la toate nivelurile, e singura modalitate de a reuşi. Cel puţin câteva generaţii de-acum înainte, în România iepurele va învinge ţestoasa, pentru că va fi transportat cu maşina la linia de finiş, iar greierele o să se bucure de toată agoniseala furnicii, pentru că va cânta pentru cine trebuie.

Şi atunci, cum să-i ceri lui Gigi ca să păstreze echipa? Sau antrenorul? Sau pe Narcis? Dar pe Meme? Dacă nici măcar U Cluj n-a dorit Constanţa?

Fanfaronidi

Etapa a doua a amintit de vremurile când Steaua şi Dinamo îşi biciuiau la pas adversarii din Divizia A. Ambele echipe au câştigat la diferenţe de scor care scutesc de comentarii. Ceea ce diferă sunt abordările celor două conduceri. Dacă Borcea şi Ciobotariu au îndemnat la rămânerea cu picioarele pe pământ, după un 5-0 cu care au umflat factura de gaz a medieşenilor, Gigi a rămas învăluit de fumurile de pe muntele Athos. La figurat, pentru că învăţăturile ortodoxiei ne îndeamnă să fim modeşti şi să ne iubim aproapele. Glumind (sper!), latilongifundiarul nu a fost mulţumit de 4-0 pe stadionul arhiplin de la malurile Pontului Euxin, administrat mărcii autohtone de autoturisme. El voia şapte bucate aruncate miovenilor, care n-ar fi trebuit să treacă de jumătatea terenului. De ce să nu pună presiune aiurea asupra sărmanului Levy şi a jucătorilor, dacă se poate? Un conducător mioritic autentic...

Un alt patron nemulţumit este Ioan Niculae. Bani mulţi investiţi, pentru nişte băieţi deştepţi care-i papă bine. Astra a pierdut pe teren propriu meciul cu Voinţa Sibiu, o echipă care tace şi face. Nemulţumirile îl macină şi pe Porumboiu, dar Balanţa din Vaslui nu a răbufnit deocamdată, după declaraţiile referitoare la propria-i apocalipsă, ale lui Hizo.

O menţiune pentru seriozitatea citadelei care dă ţării premierul. Clujul e cu ambele echipe la maxim de puncte, după primele două etape, cu câte două boabe ingurgitate pe sec de adversari. No, servus, măi! Vă ţuc!

Dacă atunci nu, de ce nu acum?

Toată lumea este de acord că nu vom câştiga grupa D, la preliminariile Cupei Mondiale de peste trei ani, din Brazilia. Că Olanda este mult peste noi. Pornind de la această presupunere, bazată pe mereu nesecatul izvor de portocalii mecanici, nu ne rămâne decât să luptăm în trei, cu Turcia şi Ungaria, pentru locul al doilea, cel care duce într-o dublă manşă de baraj. Calculele devin deja obositoare şi poate c-ar fi bine să le facem abia după încheierea actualei campanii pentru Euro 2012. Aş face o menţiun aici: dacă tot am ajuns în urna a patra valorică, sub vecinii din pusta maghiară şi sub foştii suzerani de la porţile Bizanţului, de ce nu vorbeşte nimeni despre Estonia? Să fie oare echipa de la malul Mării Baltice chiar o cantitate neglijabilă? Nu de alta, dar am privit puţin pe rezultatele din primăvară şi am descoperit cu fiori pe şira spinării un 2-0 pe care gazdele de pe Le Coq Arena din Tallinn l-au administrat Uruguayului, într-un meci amical. Urmat de un egal, 1-1, acasă, cu Serbia, în preliminariile lui Euro 2012. Iarăşi interesant, în timp ce noi vom juca prin Austria, cu adversare din Confederaţia asiatică, estonienii vor înfrunta la aceeaşi dată, pe 10 august, Turcia, viitoarea rivală din preliminariile Cupei Mondiale, pe stadionul Şukru Saracioglu din Istanbul. De urmărit...

Ungaria va avea avantajul (sau dezavantajul) de a fi disputat deja o dublă manşă cu Olanda, în actuala ediţie a preliminariilor, pentru Campionatul European. Desigur, ambele confruntări câştigate de batavi, cu scoruri care scutesc de comentarii şi aduc aminte de perioada frumoasă a fotbalului: 5-3 la Amsterdam şi 4-0 la Budapesta. Maghiarii n-au mai prins un turneu final din Mexic 1986.

Privim acum cu alţi ochi uriaşul scandal de corupţie din Turcia. Rămâne de văzut dacă vor cădea capete şi dacă fotbalul din Ţara Semilunei va fi afectat de eventuala curăţenie de la vârf. Altfel, ne amintim de amicalul jucat acum un an, la Istanbul, meci decis în ultimele zece minute de joc, 2-0 pentru gazde, de Emre şi Arda.

Misiune dificilă pentru jucătorii antrenaţi de Victor Piţurcă. Nu însă şi imposibilă. Până atunci, va trebui să mai bifăm cele patru meciuri rămase pentru calificarea în Polonia şi Ucraina. Şi să sperăm într-o surpriză plăcută oferită de ai noştri. O victorie aşteptată în Luxemburg şi o inaugurare cu dreptul a lui Naţional Arena ne-ar face să visăm din nou frumos. Nimic nu este imposibil!

Exil

Mult trâmbițatul amical cu Argentina e minunat, dar lipsește cu desăvârșire. Tricolorii se vor strânge în cantonamentul de acasă de la dl dr. Tănăsescu (și el plecat în zări mai bune, occidentale, la dulcele Parlament European), după care vor fi evacuați ceva mai la vest de Național Arena. Mai spre Austria, așa. Desigur, dacă stăm cu picioarele în apă călduță, cu sare, și cu mintea la răcoare, ne dăm seama că Uzbekistanul, echipă din liga a doua valorică a Confederației asiatice, este o adunare de jucători mai pe măsura generației noastre de surdo-muți din prezent. Din cauza căreia am ajuns în urna a patra valorică. Doamne ferește s-o deschidem, că pe urmă va trebui să ne punem cenușa în cap.
Naționala în Austria? Se înscrie în transhumanța normală a fotbalului românesc. În cupele europene, Steaua va juca pe teren propriu la Cluj, iar Rapidul la Timișoara. Care ar fi soluția? Tabula rasa la nivel de conducere și investițiile în academiile de tineret și copii. Evident, utopică. Suntem diplomați și ne plac tranzițiile moi. Exilul sportului rege e abia la început. Dar nu trebuie să ne facem griji. Rămânem cu talk show-urile, cu telefoanele în direct, cu datul din cap afirmativ și cu șpârlele insinuate politically correct.

Despre câini, numai de bine

Ingrată misiune, să vorbeşti despre prima manşă a unor duble confruntări. Mai ales când ai de-a face cu evoluţii diametral opuse, a două echipe româneşti şi când şansele de a accede în playoff-ul Ligii Europa sunt la fel de mari/mici ca la fluierul de start. Sau poate că tocmai tensiunea/relaxarea au fost elementele care au produs aceste rezultate.

Dinamo a început furibund. I-a presat pe Varteks Varazdin ca pe şunca macră. La greu, adică. Onor admiratorii lui Borcea îşi frecau mânuţele fericiţi. "Gata, îi îngropăm", susurau ei. Că doar groapa fusese deja săpată şi chiar acolo se juca. Dar socoteala din concavitate nu se potriveşte cu convexitatea din "fosta ex-Iugoslavie". 2-0 este un scor periculos. S-a văzut. S-a simţit până şi pe pielea bine tăbăcită, de câine. Apoteoza s-a produs mai pe final de meci, când super sexy cool magic Torje a mimat foarte bine un splash în careu, iar cavalerul dreptăţii a dus mâna nu la cartonaşul galben, ci la punctul cu var. Desigur, penaltiul a fost ratat. Pentru că există totuşi un echilibru în Natură, nu doar un circuit al apei. Cert este că Dinamo păstrează şanse intacte de calificare. Echipa a arătat că poate şi este în continuare favorită. Liviu va trebui însă să scoată fumurile premature din capul băieţilor şi să-i pună la amuşinat iarba mai îndelung.

Am păstrat pentru la urmă performanţa minunată a lui Gaz Metan. Medieşenii s-au întors cu un rezultat bombă de pe terenul uneia din echipele revelaţie ale sezonului trecut din Bundesliga. Metodici, fără să dispere după primirea primului gol, ardelenii vor porni din postura de calificaţi returul de la Cluj, cu Mainz. Indiferent de rezultatul dublei confruntări, jos pălăria, GM! Chestie de mentalitate, domnule...

Festivism fără tutun

Încă din Roma antică, politicienii îşi hrăneau votanţii cu circ. Desigur, pâinea era mai uşor de procurat. Acum, circul e la tot pasul. Pâinea are gluten, E-uri şi îngraşă. De aceea s-a trecut la mici, cârnaţi cu fasole sau sarmale. Trebuie ţinut pasul cu progresul culinar.

În cazul de faţă, circul nu urma să fie produs de U2 în stil druido-celtic, ci de Messi şi a sa ceată de dansatori de tango. Aceiaşi mari campioni care fuseseră volatilizaţi de adversari, pe propriile terenuri, la Copa America. Supăraţi, bulversaţi, busculaţi de presă, fără selecţioner, sud-americanii nu mai vin ca să inaugureze marea arenă. De aici, tot felul de lamentări, tot felul de propuneri. Pentru păgubiţi, din partea celor care se află în treabă. Tot felul de zvonuri. Că ar fi primul stadion din ţară unde nu se vor mai sparge seminţe. Evident, la scaunele plebeilor. Că la loje, cine controlează tehnica de decojire a başkanilor? Că nu se va mai permite fumatul. Că nu vor mai fi îngăduite sudalmele. Minunate măsuri, minunat program. Evident, caduc. Pentru că mentalitatea suporterului român de futbol nu se schimbă în câţiva ani. Şi pentru că nu există sancţiuni drastice pentru contravenienţi.

E clar că românul s-a învăţat cu marile manifestări. De orice fel ar fi ele. Cântarea României sau Daciada, să fie primite. Casa Poporului, bogdaproste. Podul Basarab, cu majorete. Amicalul cu Argentina? Va fi înlocuit cu o altă atracţie, fără doar şi poate. Românul nu venea ca să vadă neapărat fotbal sau pe x vedetă fotbalist. Nu. Românul voia să vadă o nouă şi măreaţă realizare a epocii de zgârci. Românul are încă nevoie de festivism.

Grăuntele ca un ciot

Evident, Dumitru Dragomir este mai politician decât Gigi Becali. Oracolul din Bălceşti a ştiut mereu să dejoace planurile adversarilor. De aceea, a sorbit cu nesaţ din "punciul" preparat de atotstânitor. În fapt, minoritarul i-a servit la fileu un nou prilej de ieşire la rampă. De a testa fidelitatea supuşilor sus-puşi. Din restul de 17, trei au fost cei care s-au dus la şedinţa cea de taină. Din aceştia, doi au mers ca şi troieni, infiltraţi cu aparate de înregistrat, pentru a-l da în vileag pe complotist. "Noi capul lui Dragomir vrem", a tunat Gigi. Răspunsul a venit ca ploaia în Bărăgan. Cu tunete şi fulgere, dar fără udătură de rod. Nici măcar puci nu poate fi numită această parodie de la porţile Fanarului. Schimbaţi prima consoană din cuvânt, până daţi de varianta corectă.

Uns cu toate alifiile, Dragomir a luat însă la cunoştinţă despre frondă. Şi, dacă doreşte să evite greşeala lui Baiazid, care s-a impiedicat de un ciot, va ţine cont de grăuntele apărut în angrenajul maşinăriei atât de bine construite. Eventual, tot printr-un troian. Fatal, de astă dată. În fond, Steaua Constanţa poate fi înlocuită oricând în Liga 1 cu concitadina Viitorul. Sună bine, nu-i aşa?

Puşi pe coji de portocală

Mare parte a sezonului trecut, Vasluiul s-a bătut cu coceanul în piept. "Vrem să luăm titlul. Vrem să fim campionii României!" Evident, pentru a evita tururile preliminare sau playoff-uri, cum le-o zice, ale Ligii Campionilor. Până la urmă, moara de la Federaţie a cernut ingineriile financiare din Fruncea ţării şi urmaşii lui Ştefan cel Mare au acces în antecamera UCL.

Toate bune şi frumoase. Adversar în turul al treilea preliminar, Twente Enschede, o echipă până mai anii trecuţi din eşalonul doi valoric al fotbalului olandez. Tragerea la sorţi ne-a favorizat, pentru că manşa retur se va juca acasă la grânarul-şef al ţării. Chiar dacă ei nu au evoluat pe teren propriu - acesta fiind încă în reconstrucţie, după ce o parte din acoperiş s-a dărâmat şi a ucis câţiva muncitori, fotbaliştii din patria Portocalei Mecanice ne-au învins la pas. Sau poate că ne-am învins chiar noi, prin lipsa de vigoare. Vasluienii, cu ochirea transversalei şi un gol anulat, olandezii cu un gol dintr-un penalty aiurea şi încă unul la o gafă monumentală a lui Cînu. Aşa s-a scris istoria primului meci. Situaţia nu este însă irecuperabilă, peste o săptămână. Dar ne întoarcem acasă fără gol înscris în deplasare şi cu două orangine putrede în tolbă. Restul recoltei a fost mâncat de cultivatori. Tot ei au desfăcut frumos fructele şi ne-au pus pe coji de portocale, la colţ. Oricum, e preferabil decât pe coji de nucă...