E un truism, când spui că o echipă de fotbal creşte în timp. Că jucătorii au nevoie de Cronos, drept liant. Că totul se clădeşte, cărămidă după cărămidă. Spuneţi asta patronilor de echipe de la noi. O să vă râdă în nas. În primul rând, ei nu iau jucători pentru echipa lor, ci pentru ca să nu-i ia adversarii. În fapt, metodele de management din fotbal nu diferă cu nimic faţă de cele utilizate la vârful societăţii sau într-o întreprindere lohn din Dorohoi.
Cine sunt aceşti conducători şi ce vor ei? Sunt îmbogăţiţii peste noapte ai unei societăţi răsturnate cu posteriorul la anterior şi întoarse ca meta-para-aldehidele. De oriunde te-ai uita, vezi aceeaşi dorinţă, normală la înţeles, dar hâdă la morală: de a trage un tun. În fapt, la viteza cu care se schimbă regulile jocului, la toate nivelurile, e singura modalitate de a reuşi. Cel puţin câteva generaţii de-acum înainte, în România iepurele va învinge ţestoasa, pentru că va fi transportat cu maşina la linia de finiş, iar greierele o să se bucure de toată agoniseala furnicii, pentru că va cânta pentru cine trebuie.
Şi atunci, cum să-i ceri lui Gigi ca să păstreze echipa? Sau antrenorul? Sau pe Narcis? Dar pe Meme? Dacă nici măcar U Cluj n-a dorit Constanţa?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu