Festivism fără tutun

Încă din Roma antică, politicienii îşi hrăneau votanţii cu circ. Desigur, pâinea era mai uşor de procurat. Acum, circul e la tot pasul. Pâinea are gluten, E-uri şi îngraşă. De aceea s-a trecut la mici, cârnaţi cu fasole sau sarmale. Trebuie ţinut pasul cu progresul culinar.

În cazul de faţă, circul nu urma să fie produs de U2 în stil druido-celtic, ci de Messi şi a sa ceată de dansatori de tango. Aceiaşi mari campioni care fuseseră volatilizaţi de adversari, pe propriile terenuri, la Copa America. Supăraţi, bulversaţi, busculaţi de presă, fără selecţioner, sud-americanii nu mai vin ca să inaugureze marea arenă. De aici, tot felul de lamentări, tot felul de propuneri. Pentru păgubiţi, din partea celor care se află în treabă. Tot felul de zvonuri. Că ar fi primul stadion din ţară unde nu se vor mai sparge seminţe. Evident, la scaunele plebeilor. Că la loje, cine controlează tehnica de decojire a başkanilor? Că nu se va mai permite fumatul. Că nu vor mai fi îngăduite sudalmele. Minunate măsuri, minunat program. Evident, caduc. Pentru că mentalitatea suporterului român de futbol nu se schimbă în câţiva ani. Şi pentru că nu există sancţiuni drastice pentru contravenienţi.

E clar că românul s-a învăţat cu marile manifestări. De orice fel ar fi ele. Cântarea României sau Daciada, să fie primite. Casa Poporului, bogdaproste. Podul Basarab, cu majorete. Amicalul cu Argentina? Va fi înlocuit cu o altă atracţie, fără doar şi poate. Românul nu venea ca să vadă neapărat fotbal sau pe x vedetă fotbalist. Nu. Românul voia să vadă o nouă şi măreaţă realizare a epocii de zgârci. Românul are încă nevoie de festivism.